Dicționar Român. 2013.
compliment — COMPLIMÉNT, complimente, s.n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de consideraţie. ♢ loc. adv. Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe faţă, sincer. 2. (La pl.)… … Dicționar Român
amabilitate — AMABILITÁTE, (2) amabilităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi amabil, atitudine amabilă; politeţe, gentileţe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1) – Din fr. amabilité, lat. amabilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
complement — COMPLEMÉNT, complemente, s.n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziţiei care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanţă de natură proteică prezentă în serul normal şi care… … Dicționar Român
complimentare — COMPLIMENTÁRE, complimentări, s.f. Acţiunea de a complimenta şi rezultatul ei. – v. complimenta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMPLIMENTÁRE s. flatare, măgulire. (complimentare orgoliului cuiva.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
gudă — GÚDĂ s. v. căţea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime gúdă s.f. (reg.) 1. căţea. 2. grijă. 3. vătaful flăcăilor în noaptea de Crăciun. Trimis de blaurb, 17.05.2006. Sursa: DAR … … Dicționar Român
linguşie — LINGUŞÍE s. v. flatare, linguşeală, linguşire, măguleală, măgulire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
linguşire — LINGUŞÍRE, linguşiri, s.f. Acţiunea de a (se) linguşi şi rezultatul ei; vorbă, atitudine linguşitoare; adulare, linguşeală, linguşitură. – v. linguşi. Trimis de RACAI, 04.12.2007. Sursa: DEX 98 LINGUŞÍRE s. flatare, linguşeală, măguleală,… … Dicționar Român
linguşitură — LINGUŞITÚRĂ, linguşituri, s.f. (Rar) Linguşire. – Linguşi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LINGUŞITÚRĂ s. v. flatare, linguşeală, lin guşire, măguleală, măgulire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
mâglisire — MÂGLISÍRE, mâglisiri, s.f. (reg.) Acţiunea de a mâglisi şi rezultatul ei; mâgliseală. – v. mâglisi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂGLISÍRE s. v. ademenire, amăgire, flatare, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, linguşeală,… … Dicționar Român
măguleală — MĂGULEÁLĂ, măguleli, s.f. Faptul de a măguli; vorbă sau gest de măgulire; linguşeală; amăgeală. – Măguli + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂGULEÁLĂ s. v. linguşire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
