- gudă
- GÚDĂ s. v. căţea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegúdă s.f. (reg.) 1. căţea. 2. grijă. 3. vătaful flăcăilor în noaptea de Crăciun.Trimis de blaurb, 17.05.2006. Sursa: DARgúdă (-dă), s.f. – (Trans. de Vest) Căţea. – 2. Prostituată. Pare a fi der. expresivă de la o interj. *gudu (-gudu), paralelă lui cuţu-cuţu, şi despre care nu ştim dacă s-a folosit pentru a chema sau a mîngîia cîinii, sau dacă mai sugerează această ideea. – Der. guduluş, s.m. (nume de cîine); gudrea, s.f. (nume de căţea); gudră, s.f. (Mold., şmecheră); cutră, s.f. (codoaşă), cuvînt care în DAR este considerat că provine din bg. kutra "sărac", care nu are nuanţă depreciativă, iar Scriban din ngr. χύτρα "hîrcă", dificil din punct de vedere fonetic; gudărie, s.f. (înv., măgulire); gudura (var. guduri), vb. refl. (despre cîini, a se arăta mulţumit; a adula, a măguli, a linguşi), mr. gudurire, megl. (găudire), cu suf. expresiv. -ura, cf. flutura (după Şeineanu, Chien, 268, de la *cudura, der. de la coadă; Gaster, Revista critică, I, 31, propunea mag. gedély; după Meyer 133 şi DAR, din alb. gudulis "gîdil", după Şeineanu, Semasiol., 100, din lat. *catulῑre şi identic cu gîdila; după Philippide, Principii, 44; Pascu, I, 192; Philippide, II, 663, din lat. *gaudulāre în loc de gaudēre; după Körting 2382, din lat. *conadulāre; după Scriban din lat. *codulāre, de la cauda; după Giuglea, Dacor., II, 886; din got. god- "purcea", cu suf. germ. -ulo); gudurător, adj. (adulator); gudurătură, s.f. (adulare, linguşire).Trimis de blaurb, 09.11.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.