colachie — colachíe, colachíi, s.f. (înv.) linguşire josnică, lingăreală, ciocoinicie, măguleală. Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
linguşie — LINGUŞÍE s. v. flatare, linguşeală, linguşire, măguleală, măgulire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
linguşire — LINGUŞÍRE, linguşiri, s.f. Acţiunea de a (se) linguşi şi rezultatul ei; vorbă, atitudine linguşitoare; adulare, linguşeală, linguşitură. – v. linguşi. Trimis de RACAI, 04.12.2007. Sursa: DEX 98 LINGUŞÍRE s. flatare, linguşeală, măguleală,… … Dicționar Român
linguşitură — LINGUŞITÚRĂ, linguşituri, s.f. (Rar) Linguşire. – Linguşi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LINGUŞITÚRĂ s. v. flatare, linguşeală, lin guşire, măguleală, măgulire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
mâglisire — MÂGLISÍRE, mâglisiri, s.f. (reg.) Acţiunea de a mâglisi şi rezultatul ei; mâgliseală. – v. mâglisi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂGLISÍRE s. v. ademenire, amăgire, flatare, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, linguşeală,… … Dicționar Român
măguli — MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguşi. 2. refl. (înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. magulitsen. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
măgulitură — MĂGULITÚRĂ, măgulituri, s.f. Linguşeală; amăgire, înşelăciune. – Măguli + suf. tură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂGULITÚRĂ s. v. flatare, linguşeală, linguşire, măguleală, măgulire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
olastiseală — OLASTISEÁLĂ s. v. alintare, dezmierdare, flatare, linguşeală, linguşire, măguleală, măgulire, mângâiere. Trimis de siveco, 29.05.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
tămâiere — TĂMÂIÉRE, tămâieri, s.f. Acţiunea de a (se) tămâia şi rezultatul ei. – v. tămâia. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂMÂIÉRE s. v. cădelniţare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime TĂMÂIÉRE s. v. flatare, linguşeală, lingu… … Dicționar Român
îmbunare — ÎMBUNÁRE s.f. Acţiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniştire. ♦ (înv.) Linguşire. – v. îmbuna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBUNÁRE s. v. calmare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ÎMBUNÁRE s. v. flatare,… … Dicționar Român
