măcăleandru

MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s.m. Pasăre mică migratoare şi cântătoare, cu penajul cenuşiu şi cu fruntea, părţile laterale ale capului, ale gâtului şi pieptului roşii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – cf. ucr. m a k o l i a n d r a.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MĂCĂLEÁNDRU s. (ornit.) 1. (Erithacus rubecula rubecula) guşă-roşie, (reg.) pietruş, prigoare. 2. (Rubecula familiaris) (reg.) prigorie.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



măcăleándru s. m. (sil. -lean-), art. măcăleándrul; pl. măcăléndri, art. măcăléndrii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MĂCĂL//EÁNDRU măcăleandruéndri m. Pasăre migratoare, cântătoare, de talie mică, cu penaj cafeniu pe spate şi roşiatic pe piept, care se hrăneşte cu insecte. /cf. ucr. makoliandra

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



măcăleándru (măcăléndri), s.m. – Albinărel (Acanthis cannabina). Origine îndoielnică. În general e considerat der. din rut. makoljandra (Tiktin; Candrea), pol. makolagwa; dar aceste cuvinte par provenite din rom. Scriban propune un χαμαί ϰάλανρδος "o specie de ciocîrlie", care este puţin probabil (der. directă din ngr. ϰάλανδρος, Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul). Numai în Mold.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER