Dicționar Român. 2013.
măcăit — MĂCĂÍT, măcăituri, s.n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raţei; măcănit; măcăitură. – v. măcăi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂCĂÍT s. măcăitură, (rar) măcăială, măcăire, măcănit, măcănitură, ocăit. (măcăit de… … Dicționar Român
măcăială — MĂCĂIÁLĂ s. v. măcăit, măcăitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
măcăire — MĂCĂÍRE, măcăiri, Acţiunea de a măcăi şi rezultatul ei. – v. măcăi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂCĂÍRE s. v. măcăit, măcăitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime măcăíre s. f., g. d. art. măcăírii; pl. măcăíri … Dicționar Român
măcănit — MĂCĂNÍT s.n. Faptul de a măcăni; măcăit. – v. măcăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂCĂNÍT s. v. măcăit, măcăitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime măcănít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
măcănitură — MĂCĂNITÚRĂ s. v. măcăit, măcăitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ocăit — OCĂÍT s.n. (Rar) Măcăit. – v. ocăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OCĂÍT s. v. măcăit, măcăitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ocăít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
