arhaic

arhaic
ARHÁIC, , arhaici, -ce, adj., s.n. 1. adj. Care aparţine sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcţii etc.) Foarte vechi, ieşit de mult din uz. 2. s.n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparţine arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

Arhaic ≠ neologic
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ARHÁIC adj., s. 1. adj. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizaţii arhaic.) 2. adj. v. vechi. 3. adj. v. învechit. 4. s. (geol.) arheian, azoic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

arháic adj. m. (sil. -ha-ic), pl. arháici; f. sg. arháică, pl. arháice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

arhaíc s. n. (sil. -ha-ic)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ARHÁI//C arhaiccă (arhaicci, arhaicce) 1) Care ţine de trecutul (foarte) îndepărtat; care este dintr-o epocă (foarte) îndepărtată. 2) (despre cuvinte, expresii, construcţii etc.) Care era folosit într-o epocă îndepărtată; ieşit din uzul curent; învechit. [Sil. -ha-ic] /<fr. archaïque
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ARHÁIC, -Ă adj. Străvechi, foarte vechi, dintr-o epocă foarte îndepărtată. ♢ Perioadă arhaică (şi s.n.) = prima perioadă (sistem) a precambrianului. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Care nu mai este folosit în limba contemporană; învechit; ieşit din uz. [pron. -ha-ic. / < fr. archaïque, cf. gr. archaios – vechi].
Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DN

arháic (arháică), adj. – Foarte vechi. fr. archaïque. – Der. arhaism, s.n. Pronunţarea este cea din ngr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ARHÁIC, -Ă I. adj. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată. ♢ (despre cuvinte, expresii) învechit; ieşit din uz. II. adj., s. n. (din) prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic. (< fr. archaïque, gr. arkhaikos)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • arhaíc — s. n. (sil. ha ic) …   Romanian orthography

  • arhaiza — ARHAIZÁ, arhaizez, vb. I. tranz. (Rar) A da un aspect arhaic (stilului, limbii etc.). [pron.: ha i ] – Din arhaic. Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  arhaizá vb. (sil. ha i ), ind. prez. 1 sg. arhaizéz, 3 …   Dicționar Român

  • arhaizant — ARHAIZÁNT, Ă, arhaizanţi, te, adj. Cu aspect arhaic, care recurge la mijloace de exprimare de multă vreme ieşite din uz. Stil arhaizant. [pr.: ha i ] – Din fr. archaïsant. Trimis de ana zecheru, 12.03.2004. Sursa: DEX 98  arhaizánt adj. m. (sil …   Dicționar Român

  • algonkian — ALGONKIÁN, Ă, algonkieni, e, s.n., adj. 1. subst. Eră geologică căreia îi aparţin formaţiile dintre arhaic şi paleozoic şi care conţine urme de organisme şi de cărbuni. 2. adj. Care se referă la vârsta sau la formaţiile algonkianului (1). [pr.:… …   Dicționar Român

  • arhaitate — ARHAITÁTE s.f. (Rar) Stare arhaică. [pr.: ha i ] – Arha[ic] + suf. itate. Trimis de ana zecheru, 11.03.2004. Sursa: DEX 98  arhaitáte s. f. (sil. ha i ), g. d. art. arhaităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ARHAITÁTE …   Dicționar Român

  • arheian — ARHEIÁN s. v. arhaic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ARHEIÁN, Ă adj. (geol.) Care aparţine arhaicului. [pron. he ian. / < fr. archéen]. Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DN  ARHEIÁN, Ă …   Dicționar Român

  • azoic — AZÓIC, Ă, azoici, ce, adj. (Biol; despre mediu) Care este lipsit de viaţă animală. [pr.: zo ic] – Din fr. azoïque. Trimis de ana zecheru, 26.01.2005. Sursa: DEX S 88  AZÓIC s. v. arhaic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  azóic adj …   Dicționar Român

  • limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc …   Dicționar Român

  • neaoşism — NEAOŞÍSM, neaoşisme, s.n. 1. Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendinţă în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice şi populare (rare). [pr.: nea o ] – Neaoş + suf. ism. Trimis de… …   Dicționar Român

  • vechi — VECHI, VÉCHE, vechi, adj. 1. Care există de mult timp, din alte vremuri; care ţine, durează, se face de multă vreme; făcut de mult. ♢ Lumea veche = a) societate dispărută sau pe cale de dispariţie; b) antichitate; ţările, locuitorii din… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”