- muzical
- MUZICÁL, -Ă, muzicali, -e, adj. 1. Care aparţine muzicii (1), privitor la muzică, de sau pentru muzică. ♦ În care se execută piese, compoziţii muzicale. ♦ Înzestrat cu simţ, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adverbial) Armonios, melodios. – Din fr. musical.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Muzical ≠ nemuzicalTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMUZICÁL adj. 1. (muz.) (înv.) muzicesc. (Compoziţie muzical.) 2. v. cantabil. 3. v. armonios.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemuzicál adj. m., pl. muzicáli; f. sg. muzicálă, pl. muzicáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMUZICÁL muzicală (muzicali, muzicale) 1) Care ţine de muzică; propriu muzicii. Sunet muzical. 2) (despre persoane) Care este dotat cu aptitudini pentru muzică. Copil muzical. 3) Care are caracteristicile muzicii; plăcut la auz; armonios. Voce muzicală. Limbă muzicală. /<fr. musicalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMUZICÁL adj. 1. Referitor la muzică, de muzică. ♦ Înzestrat cu simţ, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adv.) Armonios, melodios. [cf. fr. musical].Trimis de LauraGellner, 17.06.2005. Sursa: DNMUZICÁL s.n. Gen de spectacol cu o intrigă narativă redusă, pretext pentru cântece şi balet. [var. musical s.n. / < it., engl. musical < engl. musical comedy].Trimis de LauraGellner, 17.06.2005. Sursa: DNMUZICÁL adj. 1. referitor la muzică. ♢ înzestrat cu simţ, cu talent pentru muzică. 2. (despre sunete, voce etc.; şi adv.) armonios, melodios. (< fr. musical)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.