- tamtam
- TAM-TÁM, tam-tamuri, s.n. 1. Instrument muzical de percuţie alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptuşit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ fig. Zgomot mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TAMTÁM s. v. hărmălaie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetam-tám s. n., pl. tam-támuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTAM-TÁM tamtamuri n. 1) Instrument muzical de percuţie constând dintr-o placă circulantă de metal, suspendată vertical, care se bate cu un ciocănel. 2) Tobă de lemn, de origine africană. 3) Muzică executată la o astfel de tobă. 4) fig. Zgomot mare; zarvă; vacarm. /<fr. tam-tamTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTAM-TÁM s.n. 1. Instrument muzical de origine chinezească, compus dintr-un disc metalic care vibrează la loviturile unui ciocănel, producând un sunet din ce în ce mai puternic; gong. 2. Instrument muzical african asemănător tobei; muzica executată la un astfel de instrument. ♦ (fig.) Zgomot mare, gălăgie, vacarm. [< fr. tam-tam].Trimis de LauraGellner, 30.05.2007. Sursa: DNTAM-TÁM s. n. 1. instrument muzical de percuţie, asemănător gongului, dar mai mare şi cu un timbru mai grav. 2. tobă de lemn de origine africană care produce două sunete de înălţimi diferite; muzica executată. 3. (fig.) zgomot mare; gălăgie, vacarm. ♢ (fig.) protest zgomotos. (< fr. tam-tam)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.