- bandură
- BANDÚRĂ1, bandure, s.f. (reg.) Cârpă de pânză groasă şi aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – et. nec.Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX '98BANDÚRĂ2, banduri, s.f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX '98BÁNDURĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebándură (cârpă) s. f., g.-d. art bándurei; pl. bándureTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbandúră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBANDÚR//Ă bandurăi f. Instrument muzical popular ucrainean, prevăzut cu coarde care emit sunete prin ciupire. /<ucr. banduraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBANDÚRĂ s.f. Instrument muzical ucrainean de formă ovală, cu o tastieră scurtă şi cu 8 până la 24 de coarde. [< rus. bandur].Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DNBANDÚRĂ s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, şi cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr. bandura)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.