mustuială — MUSTUIÁLĂ, mustuieli, s.f. (pop.) Faptul de a mustui; (concr.) amestec de must, resturi de boabe şi de ciorchini, obţinut prin mustuire. – Mustui + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUSTUIÁLĂ s. v. mustuitură. Trimis… … Dicționar Român
mustuire — MUSTUÍRE, mustuiri, s.f. Acţiunea de a (se) mustui şi rezultatul ei. – v. mustui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mustuíre s. f., g. d. art. mustuírii; pl. mustuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
mustuitor — MUSTUITÓR, mustuitoare, s.n. Unealtă de lemn formată dintr un băţ ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obţine mustul. [pr.: tu i ] – Mustui + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUSTUITÓR s.… … Dicționar Român
mujdi — MUJDÍ vb. v. musti, mustui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
musti — MUSTÍ, pers. 3 musteşte, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundenţă), a ieşi la suprafaţă. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. – Din must. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 MUSTÍ vb. 1. a mustui, (reg.) a… … Dicționar Român
mustuitură — MUSTUITÚRĂ, mustuituri, s.f. Struguri zdrobiţi înainte de a fi storşi; mustuială. [pr.: tu i ] – Mustui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUSTUITÚRĂ s. (pop.) mustuială, (reg.) musteală. (mustuitură de struguri.)… … Dicționar Român
