- mustrător
- MUSTRĂTÓR, -OÁRE, mustrători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de reproşuri. – Mustra + suf. -ător.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MUSTRĂTÓR adj. v. dojenitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemustrătór adj. m., pl. mustrătóri; f. sg. şi pl. mustrătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMUSTRĂT//ÓR mustrătoroáre (mustrătoróri, mustrătoroáre) şi adverbial Care mustră; care exprimă o mustrare; dojenitor. Privire mustrătoroare. Ton mustrător. /a mustra + suf. mustrătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.