- muritor
- MURITÓR, -OÁRE, muritori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care îşi termină existenţa prin moarte, care este în mod inevitabil supus morţii. ♢ expr. Muritor de foame = foarte sărac. 2. s.m. şi f. Om (considerat ca fiinţă trecătoare); pământean. – Muri + suf. -tor.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MURITÓR adj., s. 1. adj. pieritor, (înv.) mortac, mortal. (Fiinţele sunt muritoroare.) 2. s. v. om.Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: SinonimeMURITÓR s., adj. v. muribund.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemuritór adj. m., s. m., pl. muritóri; f. sg. şi pl. muritoáreTrimis de siveco, 10.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficMURIT//ÓR1 muritoroáre (muritoróri, muritoroáre) 1) Care moare; care urmează să moară; pieritor. 2) fig. Care trece repede; care durează puţin; trecător. /a muri + suf. muritortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMURITÓR2 muritori m. Fiinţă umană, considerată ca fiind trecătoare. ♢ muritor de foame persoană foarte săracă. Simplu muritor (sau muritor de rând) om simplu. /a muri + suf. muritortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.