monomahie

monomahíe s. f., art. monomahía, g.-d. art. monomahíei; pl. monomahíi, art. monomahíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MONOMAHÍE s.f. Luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. [gen. -iei. / < fr. monomachie, cf. gr. monos – unic, mache – luptă].

Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DN



MONOMAHÍE s. f. luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. (< fr. monoma-chie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN