- monoman
- MONOMÁN, -Ă, monomani, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de monomanie. – Din fr. monomane.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MONOMÁN s., adj. (med.) (rar) monomaniac. (Om monoman.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemonomán adj. m., s. m., pl. monománi; f. sg. monománă, pl. monománeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONOMÁN monomană (monomani, monomane) şi substantival Care suferă de monomanie. /<fr. monomaneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONOMÁN, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de monomanie; (persoană) stăpânit(ă) de o idee fixă; monomaniac. [< fr. monomane].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNMONOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de monomanie; monomaniac. (< fr. monomane)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.