- monom
- MONÓM, monoame, s.n. 1. Expresie algebrică în care intervin numai semnele înmulţirii şi ale împărţirii. 2. fig. Şir, succesiune neîntreruptă (unul după altul). – Din fr. monôme.Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98monóm s. n., pl. monoámeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMON//ÓM monomoáme n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen. /<fr. monômeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONÓM s.n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici semnul minus. ♢ (fam.) În monom = în rând, unul în urma celuilalt. [pl. -oame, (s.m.) -omi. / < fr. monôme, cf. gr. monos – unic, nomos – diviziune].Trimis de LauraGellner, 11.11.2006. Sursa: DNMONÓM s. n. 1. expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici minus. 2. (fig.) şir neîntrerupt. (< fr. monôme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.