arcuitură

arcuitură
ARCUITÚRĂ, arcuituri, s.f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

arcuitúră s. f., g.-d. art. arcuitúrii; pl. arcuitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • cambrură — CAMBRÚRĂ, cambruri, s.f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  cambrúră s. f., g. d. art. cambrúrii; pl. cambrúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CAMBRÚR//Ă… …   Dicționar Român

  • arc — ARC, arcuri, şi (2) arce, s.n. 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeţi, alcătuită dintr o vargă flexibilă uşor încovoiată şi o coardă prinsă de extremităţile vergii. ♦ p.anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porţiune dintr o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”