momấie — s. f., art. momấia, g. d. art. momấii; pl. momấi, art. momấile … Romanian orthography
momấie — momîie ( i), s.f. – Sperietoare, gogoriţă, baubau. Creaţie expresivă (REW 5277), coicide cu alte cuvinte străine, fără să se poată stabili o legătură directă, cf. ngr. μαμοῦνας (etimon din rom., după Cihac, II, 672), arab. mūmîya (Eguilaz 745),… … Dicționar Român
matahală — MATAHÁLĂ, matahale, s.f. 1. Fiinţă sau lucru de proporţii exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namilă, colos. 2. Fiinţă fantastică de mărime enormă şi cu înfăţişare îngrozitoare; p.ext. arătare, nălucă. 3. Sperietoare, momâie… … Dicționar Român
poponeţ — POPONÉŢ1, poponeţi, s.m. (reg.) 1. Şoarece de câmp; şoarece de pădure. ♢ expr. (Adverbial) A sta (sau a rămâne etc.) poponeţ = a sta (sau a rămâne) în picioare, ţeapăn, nemişcat; a sta izolat de alţii. A veni poponeţ = a veni, a apărea pe… … Dicționar Român
popândeţ — POPÂNDÉŢ, (1) popândeţi, s.m., (2) popândeţe, s.n. (reg.) 1. s.m. Numele a două specii de rozătoare: a) şoarece de câmp; b) popândău (1). 2. s.n. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), poponeţ1 (2). – Din popândău. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
sperietoare — SPERIETOÁRE, sperietori, s.f. Persoană, lucru care sperie; spec. obiect, momâie, morişcă etc. pentru speriat păsările dăunătoare culturilor. [pr.: ri e ] – Speria + suf. ătoare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPERIETOÁRE s. momâie … Dicționar Român
chichilean — chichileán s.m. invar. (reg., înv.) momâie, (în expr.) stă chichilean = stă momâie, fără să facă ceva. Trimis de blaurb, 04.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ciuhă — CIÚHĂ s. v. momâie, sperietoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CIÚH//Ă ciuhăe f. pop. Sperietoare pentru păsări; matahală; momâie. /cf. ciuf Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
mogâldeaţă — MOGÂLDEÁŢĂ, mogâldeţe, s.f. 1. Fiinţă sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza ceţii, a întunericului sau a depărtării. ♦ Om mic de statură. 2. Mică ridicătură de pământ; grămadă mică. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 03.06.2004. Sursa … Dicționar Român
popândău — POPÂNDẮU, popândăi, s.m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă cenuşie şi cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât a veveriţei; popândoc (1), popândeţ (1) (Citellus… … Dicționar Român