- popândău
- POPÂNDẮU, popândăi, s.m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenuşie şi cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât a veveriţei; popândoc (1), popândeţ (1) (Citellus citellus). ♢ expr. (Adverbial) A sta popândău = a sta drept, nemişcat în faţa sau în drumul cuiva. 2. (pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeţ (2). – et. nec. cf. p o p1.Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX '98POPÂNDĂU s. (zool.; Citellus citellus) (reg.) mitorlan, pinţă, popândeţ, popândoc, ţiştar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePOPÂNDĂU s. v. guzgan, momâie, sperietoare, şoarece-de-câmp, şoarece-de-pădure, şobolan.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepopândău s. m., art. popândăul; pl. popândăi, art. popândăiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOPÂND//ẮU popândăuăi m. Mamifer rozător de câmp, de talie mică, cu ochi mari şi coadă stufoasă, având blană galbenă-cenuşie. ♢ A sta popândău a sta drept şi nemişcat (înaintea cuiva). /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.