miezuină

miezuină: MIEZUÍNĂ, miezuine, s.f. (pop.) 1. Hat, răzor (între ogoare). 2. Gard care desparte două case. – cf. m i e z , m e j d i n ă .

Trimis de LauraGellner, 30.05.2004. Sursa: DEX '98

MIEZUÍNĂ s. v. frontieră, graniţă, hat, hotar, limită teritorială, răzor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

miezuínă s. f., g.-d. art. miezuínii; pl. miezuíni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

frontieră — FRONTIÉRĂ, frontiere, s.f. Linie naturală sau convenţională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniţă, hotar. [pr.: ti e . – var.: (înv.) fruntárie s.f.] –… … Dicționar Român
hat — HAT, haturi, s.n. Fâşie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparţinând unor gospodării diferite; răzor1, hotar. ♢ expr. A fi într un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ (reg.) Câmp nelucrat;… … Dicționar Român
meje — méje ( ji), s.f. – Limită, margine, hotar. – var. mejdă. bg. meža (Candrea); var., care apare la Coşbuc, din sl. meždá. – Der. mejdină, s.f. (Olt., hotar, răzor), din sl., bg. meždina; mejdinaş, s.m. (vecin); mejdini … Dicționar Român
miez — MIEZ, miezuri, s.n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spaţiu etc. interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ expr. A hrăni (sau a … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias