- frontieră
- FRONTIÉRĂ, frontiere, s.f. Linie naturală sau convenţională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniţă, hotar. [pr.: -ti-e-. – var.: (înv.) fruntárie s.f.] – Din fr. frontière.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FRONTIÉRĂ s. graniţă, hotar, limită teritorială, (înv. şi pop.) margine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezuină. (frontieră a unui stat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefrontiéră s. f. (sil. -ţi-e-), g.-d. art. frontiérei; pl. frontiéreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficobelísc-frontiéră s. n. (sil. -ti-e-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFRONTIÉR//Ă frontierăe f. Linie de demarcaţie naturală sau convenţională care desparte diferite ţări; graniţă; hotar. [G.-D. frontierei; Sil. -ti-e-] /<fr. frontiereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFRONTIÉRĂ s.f. 1. Hotar între state; graniţă. 2. (mat.) Mulţime de elemente care limitează un domeniu. [pron. -ti-e-. / < fr. frontière].Trimis de LauraGellner, 26.06.2006. Sursa: DNFRONTIÉRĂ s. f. 1. linie naturală sau convenţională care delimitează teritoriul unui stat; graniţă. 2. (fig.) limită. 3. (mat.) mulţime de elemente care limitează un domeniu. (< fr. frontière)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.