metalurgie

metalurgie
METALURGÍE s.f. 1. Ştiinţă care se ocupă cu studiul proprietăţilor fizice şi chimice ale metalelor (şi aliajelor lor), precum şi cu studiul proceselor fizice şi chimice care se produc la obţinerea şi la prepararea lor. 2. Tehnica extragerii şi prelucrării în semifabricate a metalelor (industriale). ♦ Întreprindere sau secţie într-o întreprindere în care se elaborează şi se prelucrează metale. – Din métallurgie.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

METALURGÍE s. metalurgia fierului v. siderurgie; metalurgia pulberilor v. metaloceramică.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

metalurgíe s. f., art. metalurgía, g.-d. metalurgíi, art. metalurgíei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

METALURGÍE f. 1) Ramură a ştiinţei care se ocupă cu studierea proprietăţilor fizice şi chimice ale metalelor şi ale aliajelor. 2) Tehnica extragerii metalelor şi a elaborării aliajelor. 3) Întreprindere sau secţie a unei întreprinderi unde se elaborează şi se prelucrează metale. /<fr. métallurgie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

METALURGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază proprietăţile fizice şi chimice ale metalelor şi ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri şi la prepararea aliajelor. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj. [gen. -iei. / < fr. métallurgie, cf. gr. metallon – metal, ergon – lucru].
Trimis de LauraGellner, 29.10.2006. Sursa: DN

METALURGÍE s. f. 1. ştiinţă care studiază proprietăţile fizice şi chimice ale metalelor şi ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri şi la elaborarea aliajelor. 2. tehnica extragerii metalelor şi a elaborării aliajelor, precum şi a prelucrării lor în semifabricate. (< fr. métallurgie)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • Métalurgie — Métallurgie La métallurgie est la science des matériaux qui étudie les métaux, leurs élaborations, leurs propriétés, leurs traitements. Par extension, on désigne ainsi l’industrie de la fabrication des métaux et des alliages, qui repose sur la… …   Wikipédia en Français

  • metalurgíe — s. f., art. metalurgía, g. d. metalurgíi, art. metalurgíei …   Romanian orthography

  • metalurgic — METALÚRGIC, Ă, metalurgici, ce, adj. Care aparţine metalurgiei, privitor la metalurgie, folosit în metalurgie. – Din fr. métallurgique. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  METALÚRGIC adj. (înv.) metalurgicesc. (Industria metalurgic.)… …   Dicționar Român

  • metalurgist — METALURGÍST, Ă, metalurgişti, ste, s.m. şi f. Persoană calificată în prelucrarea industrială a metalelor; specialist în metalurgie; metalurg. – Din fr. métallurgiste. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  METALURGÍST s. (rar)… …   Dicționar Român

  • pirometru — PIROMÉTRU, pirometre, s.n. Instrument folosit (în metalurgie) pentru măsurarea temperaturilor înalte. – Din fr. pyromètre. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98  pirométru s. n. (sil. tru), art. pirométrul; pl. pirométre Trimis de… …   Dicționar Român

  • cocs — COCS, cocsuri, s.n. Produs solid obţinut din cărbunele de pământ, din reziduuri de petrol sau din gudroane prin încălzire la temperaturi înalte şi întrebuinţat ca materie primă sau combustibil în metalurgie, în industria chimică, în gospodărie… …   Dicționar Român

  • criolit — CRIOLÍT s.n. Fluorură naturală de sodiu şi aluminiu, incoloră, albă sau uşor colorată, sticloasă, folosită în metalurgie şi în industria sticlei. [pr.: cri o ] – Din fr. cryolithe. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  criolít s. n …   Dicționar Român

  • cărbune — CĂRBÚNE, cărbuni, s.m. I. 1. Rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogăţirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice şi folosită drept… …   Dicționar Român

  • laser — LÁSER, lasere, s.n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisiune forţată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de… …   Dicționar Român

  • mangan — MANGÁN s.n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă cenuşie, strălucitor, dur şi sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi şi întrebuinţat în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan. Trimis de claudia, 13 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”