- meritoriu
- MERITÓRIU, -IE, meritorii, adj. (Despre acţiuni sau realizări ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reuşit, de valoros. – Din lat. meritorius, fr. méritoire.Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX '98MERITÓRIU adj. 1. lăudabil, meritos. (O iniţiativă meritoriu.) 2. meritos, valoros. (Lucrare meritoriu.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemeritóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. meritórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. meritóriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMERITÓRI//U meritoriue (meritoriui) Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; merituos. Efort meritoriu. /<lat. meritorius, fr. méritoireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMERITÓRIU, -IE adj. Demn de stimă, de laudă; cu merite. [pron. -riu. / < lat. meritorius, cf. fr. méritoire].Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DNMERITÓRIU, -IE adj. cu merite, demn de stimă; merituos. (< lat. meritorius, fr. méritoire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.