podoabă

podoabă
PODOÁBĂ, podoabe, s.f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumuseţează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preţ, de valoare; odor, bijuterie. ♦ fig. Însuşire, calitate, atribut. ♦ fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.
Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX '98

PODOÁBĂ s. 1. decor, decoraţie, ornament, ornamentaţie, (pop.) împodobire, zurzur. (Obiecte de podoabă.) 2. găteală, (rar) modă, (pop.) dichis. (Obiecte de podoabă feminină.) 3. v. bijuterie. 4. v. înfloritură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

podoábă s. f., g.-d. art. podoábei; pl. podoábe
Trimis de siveco, 25.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

PODOÁB//Ă podoabăe f. 1) Obiect folosit pentru înfrumuseţare; ornament. 2) Obiect din metal preţios incrustat cu pietre scumpe; giuvaier; bijuterie. 3) fig. Persoană sau obiect cu calităţi deosebite (bune sau rele). Bună podoabă. [G.-D. podoabei] /<sl. podoba
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

podoábă (podoábe), s.f. – Ornament, bijuterie. sl. podoaba (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271; Conev 85). – Der. (îm)podobi, vb. (a orna, a găti; a se asemăna), din sl. podobiti; podobie, s.f. (înv., comparaţie; cîntare liturgică servind drept model), din sl. podobije; podobnic, adj. (înv., asemănător, comparabil); despodobi, vb. (a scoate podoabele, a se dezbrăca); preapodobie, s.f. (sanctitate), din sl. prĕpodobije, înv.; preapodobin (var. preapodobnic, preapodobit), adj. (înv., sfînt), din sl. prĕpodobinŭ; spobodi, vb. (a face demn, meritoriu), din sl. sŭpodobiti.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • diademă — DIADÉMĂ, diademe, s.f. Podoabă în formă de cunună făcută din metal preţios şi împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanţi ai bisericii şi, în reprezentările plastice, de anumite divinităţi; podoabă făcută din… …   Dicționar Român

  • marabu — MARABÚ s.m. I. 1. Pasăre exotică asemănătoare cu barza, cu pene albe strălucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p.restr. pana sau penele acestei păsări, folosite ca podoabă; p.ext. podoabă formată din diferite pene (sau din fulgi) de pasăre (viu… …   Dicționar Român

  • bijuterie — BIJUTERÍE, bijuterii, s.f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (şi pietre preţioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecţionarea şi vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  BIJUTERÍE s.… …   Dicționar Român

  • coroană — COROÁNĂ, coroane, s.f. 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori şi frunze, cu care se încununează capul; cunună. ♦ fig. Încununare. ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva. 2.… …   Dicționar Român

  • brandenburg — BRANDENBÚRG, brandenburguri, s.n. Şnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BRANDENBÚRG s. găitan, (reg.) …   Dicționar Român

  • breloc — BRELÓC, brelocuri, s.n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brăţară. – Din fr. breloque. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  brelóc s. n., pl. brelócuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar …   Dicționar Român

  • decor — DECÓR, decoruri, s.n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfăşoară un spectacol de teatru, balet, film. ♦ fig. Cadru, ambianţă în care se petrece o acţiune; peisaj, tablou. 2. Ceea ce serveşte pentru a decora… …   Dicționar Român

  • dichis — DICHÍS, dichisuri, s.n. (pop. şi fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanţă) care completează un sistem şi ajută la buna lui funcţionare. ♢ loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele… …   Dicționar Român

  • eşarfă — EŞÁRFĂ, eşarfe, s.f. 1. Fâşie de lână, de mătase etc. care se înfăşoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâşie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcţii (înalte) sau al unei… …   Dicționar Român

  • parură — PARÚRĂ, paruri, s.f. 1. Podoabă de lămâiţă (2) şi beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleaşi motive ornamentale (şi din acelaşi material). – Din fr. parure. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”