- diademă
- DIADÉMĂ, diademe, s.f. Podoabă în formă de cunună făcută din metal preţios şi împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanţi ai bisericii şi, în reprezentările plastice, de anumite divinităţi; podoabă făcută din diverse materiale şi purtată de femei pe frunte, la numite ocazii. [pr.: -di-a-] [var.: (înv.): diadém s.n.] – Din fr. diadème, lat. diadema.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DIADÉMĂ s. v. coroană.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimediadémă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diadémei; pl. diadémeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIADÉM//Ă diademăe f. 1) Podoabă în formă de cunună, confecţionată din metal preţios şi împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani sau de unele feţe bisericeşti. 2) Obiect de podoabă în formă de cunună, purtat de femei pe cap sau pe frunte (la anumite ocazii). [Sil. di-a-] /<fr. diadéme, lat. diademaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIADÉMĂ s.f. Obiect de podoabă în formă de cunună împodobită cu pietre scumpe, cu care suveranii îşi încoronau fruntea ca semn al regalităţii. ♦ Bijuterie pe care o poartă femeile pe frunte la anumite ocazii. [pron. di-a-, var. diadem s.n. / < lat., gr. diadema, cf. fr. diadème].Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DNDIADÉMĂ s. f. podoabă din metal preţios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalităţii sau unele grade ecleziastice. ♢ obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii. (< fr. diadème, lat. diadema)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.