apogiatură

apogiatură
APOGIATÚRĂ, apogiaturi, s.f. Ornament melodic care constă dintr-unul sau mai multe sunete secundare care precedă sunetul principal (aflat la altă înălţime). [pr.: -gi-a-] – Din it. appoggiatura.
Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX '98

apogiatúră s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. apogiatúrii; pl. apogiatúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

APOGIATÚR//Ă apogiaturăi f. Ornament melodic constituit dintr-o notă scurtă care precedă o notă principală de altă înălţime. /<it. appoggiatura
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

APOGIATÚRĂ s.f. Notă muzicală ornamentală care se execută înaintea unei note obişnuite, la interval de un ton sau de un semiton. [pron. -gi-a-, pl. -ri. / < it. appoggiatura].
Trimis de LauraGellner, 25.01.2006. Sursa: DN

APOGIATÚRĂ s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • tiradă — TIRÁDĂ, tirade, s.f. 1. (Adesea fig.) Parte dintr un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg (şi cu emfază) o idee, o teză. 2. Fragment dintr o operă literară (dramatică), de întindere mai mare, caracterizată printr o deosebită intensitate… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”