apodoză

apodoză: APODÓZĂ, apodoze, s.f. Partea a doua a unei perioade condiţionale, care conţine consecinţa primei părţi. – Din fr. apodose.

Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX '98

apodóză s. f., g.-d. art. apodózei; pl. apodóze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

APODÓZ//Ă apodozăe f. A doua parte a unei perioade condiţionale, care exprimă consecinţa primei părţi. /<fr. apodose, lat. apodosis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

APODÓZĂ s.f. (op. p r o t a z ă) Propoziţie principală a unei perioade condiţionale. [< fr. apodose, cf. lat. , gr. apodosis].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

APODÓZĂ s. f. propoziţie principală regentă a unei subordonate condiţionate, aşezată după aceasta. (< fr. apodose, gr. apodosis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

apodoza — apòdoza ž DEFINICIJA gram. dio rečenice koji u pogodbenoj rečenici označava posljedicu, opr. protaza ETIMOLOGIJA grč. apódosis ≃ apodidónai: vraćati, davati natrag … Hrvatski jezični portal
protază — PROTÁZĂ, protaze, s.f. 1. Partea întâi a unei perioade condiţionale, care cuprinde grupa propoziţiilor secundare şi care îndreaptă atenţia cititorului asupra consecinţelor care se enunţă în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice,… … Dicționar Român
secţiune — SECŢIÚNE, secţiuni, s.f. 1. Faptul de a secţiona; tăietură, despărţire; (concr.) porţiune tăiată în urma secţionării; loc unde s a făcut o secţionare. 2. Suprafaţă rezultată prin intersecţia unui corp solid cu o suprafaţă (plană sau curbă). ♦… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias