protază

PROTÁZĂ, protaze, s.f. 1. Partea întâi a unei perioade condiţionale, care cuprinde grupa propoziţiilor secundare şi care îndreaptă atenţia cititorului asupra consecinţelor care se enunţă în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. cf. lat. p r o t a s i s.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PROTÁZĂ s. v. premisă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



protáză s. f., g.-d. art. protázei; pl. protáze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PROTÁZ//Ă protazăe f. gram. (în opoziţie cu apodoză) 1) Grup de cuvinte sau de propoziţii secundare care constituie partea întâi a unei perioade. 2) Partea de la început a unei drame antice în care se expune subiectul. /<fr. protase

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PROTÁZĂ s.f. 1. Prima parte a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului. 2. Prima parte a unei perioade condiţionale, care cuprinde propoziţiile secundare, fiind strâns legată de cea de-a doua parte, numită apodoză. [< fr. protase, cf. lat. protasis].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2007. Sursa: DN



PROTÁZĂ s. f. 1. prima parte a unei drame antice, expunerea subiectului. 2. prima parte a unei perioade condiţionale, cuprinzând propoziţiile secundare care îndreaptă atenţia asupra consecinţelor ce se anunţă în apodoză. (< fr. protase, lat., gr. protasis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN