maleabil

maleabil
MALEÁBIL, -Ă, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Care poate fi întins în foi subţiri la temperatură inferioară aceleia de topire; (despre alte materiale) care poate fi uşor modelat. 2. fig. (despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează uşor; adaptabil, mlădios, docil. [pr.: -le-a-] – Din fr. malléable.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Maleabil ≠ neelastic, nemaleabil, neflexibil, rigid
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MALEÁBIL adj. (rar) modelabil. (Un material maleabil.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

MALEÁBIL adj. v. adaptabil.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

maleábil adj. m. (sil. -le-a-), pl. maleábili; f. sg. maleábilă, pl. maleábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MALEÁBIL maleabilă (maleabili, maleabile) 1) (despre metale) Care poate fi transformat în foi subţiri prin forjare sau laminare. 2) Care poate fi modelat cu facilitate; în stare să fie prelucrat uşor. 3) (despre persoane) Care se adaptează uşor la situaţie. [Sil. -le-a-] /<fr. malléable
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MALEÁBIL, -Ă adj. 1. (Despre metale, aliaje) Care poate fi prelucrat în foi subţiri prin ciocănire sau laminare. 2. (fig.) Mlădios, suplu. ♦ Adaptabil; docil. [pron. -le-a-. / < fr. malléable, cf. lat. malleus – ciocan].
Trimis de LauraGellner, 19.10.2006. Sursa: DN

MALEÁBIL, -Ă adj. 1. (despre metale) care poate fi prelucrat în foi subţiri prin ciocănire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi uşor modelat. 2. (fig.) mlădios, suplu. ♢ (despre oameni) adaptabil; docil. (< fr. malléable)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • maleábil — adj. m. (sil. le a ), pl. maleábili; f. sg. maleábilã, pl. maleábile …   Romanian orthography

  • maleabiliza — MALEABILIZÁ, maleabilizez, vb. I. tranz. A face un material maleabil. [pr.: le a] – Maleabil + suf. iza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  maleabilizá vb. (sil. le a ), ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

  • cupru — CÚPRU s.n. Element chimic, metal de culoare roşiatică, foarte maleabil, ductil şi bun conducător de căldură şi de electricitate, cu numeroase întrebuinţări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obţinerea de aliaje etc.; aramă.… …   Dicționar Român

  • indiu — ÍNDIU s.n. Element chimic, metal maleabil, alb argintiu, care se găseşte în cantităţi mici în blendă şi care este folosit la acoperirea suprafeţelor metalice, în unele aliaje etc. [var.: índium s.n.] – Din fr. indium. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • staniu — STÁNIU s.n. Element chimic metalic, alb argintiu, foarte maleabil şi ductil, care se foloseşte în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. – Din it. stagno, lat. stannum, stagnum. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • tantal — TANTÁL s.n. Element chimic metalic rar, cenuşiu, lucios, ductil şi maleabil (folosit la confecţionarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tantál s. n., simb. Ta Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • aluminiu — ALUMÍNIU s.n. Metal uşor, ductil şi maleabil, de culoare argintie, folosit pe scară întinsă în industrie şi în tehnică. [var.: alumínium s.n.] – Din fr. aluminium. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  alumíniu (metal) s. n. [ niu… …   Dicționar Român

  • beriliu — BERÍLIU s.n. Metal alb, ductil şi maleabil, foarte dur, întrebuinţat la aliaje şi ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. beryllium. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BERÍLIU s. (chim.) gluciniu. (beriliu este un metal alb cenuşiu.) Trimis… …   Dicționar Român

  • magneziu — MAGNÉZIU s.n. Element chimic, metal moale, uşor, de culoare albă argintie, maleabil şi ductil, folosit la fabricarea aliajelor uşoare, în metalurgia nichelului, în fotografie etc. – Din fr. magnésium. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • maleabilitate — MALEABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi maleabil. ♦ Capacitate, uşurinţă de adaptare. [pr.: le a ] – Din fr. malléabilité. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MALEABILITÁTE s. v. adaptabilitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”