- beriliu
- BERÍLIU s.n. Metal alb, ductil şi maleabil, foarte dur, întrebuinţat la aliaje şi ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. beryllium.Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BERÍLIU s. (chim.) gluciniu. (beriliu este un metal alb-cenuşiu.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeberíliu (chim.) s. n. [-liu pron. -liu], art. beríliul; simb. BeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBERÍLIU n. Metal dur de culoare albă, întrebuinţat în aliajele de aluminiu, de fier şi de cupru, pentru a le mări duritatea. /<fr. bérylliumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBERÍLIU s.n. Metal alb, ductil, maleabil, foarte dur şi uşor, întrebuinţat în unele aliaje uşoare şi la fabricarea anumitor oţeluri speciale. [pron. -liu, var. berilium s.n. / < fr. béryllium].Trimis de LauraGellner, 19.11.2004. Sursa: DNBERÍLIU s. n. metal alb-cenuşiu, ductil, maleabil, foarte dur şi uşor, în unele aliaje uşoare. (< fr. béryllium)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.