- cupru
- CÚPRU s.n. Element chimic, metal de culoare roşiatică, foarte maleabil, ductil şi bun conducător de căldură şi de electricitate, cu numeroase întrebuinţări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obţinerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CÚPRU s. (chim.) aramă. (Obiecte din cupru.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecúpru s. n. (sil. -pru), art. cúprul; simb. CuTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÚPRU n. Metal roşiatic, maleabil şi ductil, bun conducător de căldură şi de electricitate, cu numeroase întrebuinţări în industria electrotehnică şi în alte domenii; aramă. /<lat. cuprumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÚPRU s.n. Metal de culoare roşiatică, foarte maleabil, ductil şi bun conducător de electricitate; aramă. [< lat. cuprum].Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DNcúpru s.m. – Aramă. lat. cuprum (sec. XIX).Trimis de blaurb, 02.07.2007. Sursa: DERCÚPRU s. n. metal de culoare roşiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură şi electricitate; aramă. (< lat. cuprum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.