magístru — s. m., art. magístrul; pl. magíştri, art. magíştrii … Romanian orthography
ministro — Los romanos distinguían dentro de la función pública a dos tipos de empleados: los magistru(m), de donde también procede el español maestro, literalmente más grande , y figuradamente jefe, director, alto funcionario y los ministru(m), de… … Diccionario del origen de las palabras
abaisser — [ abese ] v. tr. <conjug. : 1> • XIIe; de 1. a et baisser I ♦ 1 ♦ Faire descendre à un niveau plus bas. ⇒ baisser. Abaisser une vitre. Abaisser une manette. (On ne dit pas abaisser, mais amener les voiles.) Géom. Abaisser une… … Encyclopédie Universelle
CICURATORES — qui belluas cicures reddunt, domitores ferarum dicuntur Seriecae, de quibus is sic, Ep. 85. Certe sunt domitores ferarum, qui saevissima animalia et ad occursum exterrentia hominem docent pati iugum, nec asperitatem excussisse contenti, usque in… … Hofmann J. Lexicon universale
maestro — ma·è·stro, ma·é·stro s.m., agg. FO I. s.m. I 1a. chi conosce approfonditamente una disciplina in modo tale da poterla trasmettere, insegnare ad altri: sommo, insigne maestro; anche come appellativo di riverenza e ammirazione | solo sing., per… … Dizionario italiano
maestru — MAÉSTRU, Ă, maeştri, stre, s.m. şi f. 1. Persoană care a adus contribuţii (deosebit de) valoroase într un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, şef al unei şcoli, creator al unui curent etc. ♢ Concert maestru… … Dicționar Român
magistral — MAGISTRÁL, Ă, magistrali, e, adj. 1. Care caracterizează pe maestru(1), de maestru; p.ext. perfect, desăvârşit. 2. (Despre conducte, căi de comunicaţie) Principal. ♦ (Substantivat, f.) Arteră principală de comunicaţie rutieră, feroviară etc. 3.… … Dicționar Român
mistru — místru, míştri, s.m. (înv.) şef, conducător, magistru. Trimis de blaurb, 10.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
măestru — măéstru ( eástră), adj. – 1. (înv.) Înţelept, cult, învăţat. – 2. Încîntat, vrăjit, uimitor. – var. măiestru. lat. magĭster (Puşcariu 1016; Candrea Dens., 1043; REW 5229; Tiktin), poate prin intermediul unei forme vulgare *maistrum (Candrea,… … Dicționar Român
profesor — PROFÉSOR, OÁRĂ, profesori, oare, s.m. şi f. Persoană cu o pregătire specială într un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ (în şcoală). ♦ (impr.) Învăţător. ♦ p. gener. Persoană care îndrumă, educă, învaţă pe cineva.… … Dicționar Român
