Dicționar Român. 2013.
lătrat — LĂTRÁT, lătrături, s.n. Faptul de a lătra (1); sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, hămăitură, hămăială. – v. lătra. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LĂTRÁT s. hămăială, hămăire, hămăit,… … Dicționar Român
lătra — LĂTRÁ, látru, vb. I. intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic şi … Dicționar Român
schelălău — s.n. (pop. şi fam.) lătrătură puternică, asurzitoare (produsă de mai mulţi câini deodată). Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scheuna — SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuţite şi repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ fig. (fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [pr.: sche u ] – Probabil formaţie… … Dicționar Român
zăpăit — ZĂPĂÍT s.n. (reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – v. zăpăi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZĂPĂÍT s.n. pl. zăpăíturi Trimis de tavi, 14.05.2004. Sursa: DOOM ZĂPĂÍT s. v … Dicționar Român
zăpăitură — ZĂPĂITÚRĂ, zăpăituri, s.f. (reg.) Zăpăit. [pr.: pă i ] – Zăpăi + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZĂPĂITÚRĂ s. v. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
