Quo plus lucet luna, magis latrat molossus. — См. Вольно собаке на небо лаять … Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
Quo plus lucet luna, magis latrat molessus. — См. Лаять на луну … Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
Canis timidus vehementius latrat, quam mordet. — См. Не бойся собаки, которая лает … Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
mâr — interj. Cuvânt care imită mârâitul câinelui. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX 98 MÂR interj. hâr! (Câinii fac: mâr!) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime mâr/mâr mâr interj. Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
hămăit — HĂMĂÍT, hămăituri, s.n. Lătrat, hămăială, hămăitură. – v. hămăi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂMĂÍT s. v. lătrat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hămăít s. n., pl. hămăíturi … Dicționar Român
LATRATUS — canum vox, unde latrator Anubis, de quo suo loco. Incantationes solvere et monstrosas visiones olim credita: Quam ob causami Hecatae Deae canes immolati. M. Anton. Delrius ad Senec. Oedipo. Actu 3. v. 569. Eam in Polonia imitari coguntur… … Hofmann J. Lexicon universale
bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
cehăi — CEHĂÍ vb. IV. v. cihăi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cehăí ( ắiesc, ít), vb. – 1. A lătra. – 2. A plictisi, a sîcîi, a bate la cap. – var. cihăi, cehni. Pare a se baza pe creaţia imitativă mag. csah, care reproduce lătratul, cf … Dicționar Român
ham — HAM1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HAM2, hamuri, s.n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracţiune) la un… … Dicționar Român
hămăială — HĂMĂIÁLĂ, hămăieli, s.f. Faptul de a hămăi; lătrat (al mai multor câini deodată), hămăit, hămăitură. – Hămăi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂMĂIÁLĂ s. v. lătrat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hămăiálă… … Dicționar Român