lastar — (Quizá del gót. *laistjan, seguir los pasos de alguien). 1. tr. p. us. Suplir lo que alguien debe pagar, con el derecho de reintegrarse. 2. p. us. Padecer en pago de una culpa … Diccionario de la lengua española
lastar — (Del germ. laistjan, seguir los pasos de alguien.) ► verbo transitivo 1 ECONOMÍA Pagar una persona una cantidad que debería pagar otra: ■ lastó las deudas de su socio. 2 Expiar una culpa propia o ajena: ■ está dispuesta a lastar el atraco que… … Enciclopedia Universal
lãstár — s. m., pl. lãstári … Romanian orthography
Laster — Schamlosigkeit; Geilheit; Unzucht; Wollust; Triebhaftigkeit; Lüsternheit; Abhängigkeit; Abhängigkeitserkrankung; Sucht; Suchtverhalten; Sattelzug; … Universal-Lexikon
drajon — DRAJÓN, drajoni, s.m. Lăstar al unei plante crescut din rădăcină şi din care (prin separare) se poate dezvolta o nouă plantă. – Din fr. drageon. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 drajón s. m., pl. drajóni Trimis de siveco, 10.08 … Dicționar Român
mlădiţă — MLĂDÍŢĂ, mlădiţe, s.f. 1. Ramură tânără, subţire şi flexibilă; lăstar. 2. (fig.) Descendent, urmaş, odraslă. Trimis de green, 07.04.2004. Sursa: DLRC MLĂDÍŢĂ, mlădiţe, s.f. 1. Ramură tânără, subţire şi flexibilă a unei plante lemnoase; mladă… … Dicționar Român
odraslă — ODRÁSLĂ, odrasle, s.f. 1. Copil, descendent, urmaş; progenitură. ♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (înv. şi pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiţă, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ODRÁSLĂ s. 1. v.… … Dicționar Român
lozie — LÓZIE, lozii, s.f. Specie de salcie sau de răchită din ale cărei ramuri se fac împletituri. – Din ucr. lozá. Trimis de ana zecheru, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 LÓZIE s. 1. v. răchită. 2. v. salcie. 3. v. răchită roşie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
lăstări — LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. 1. intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăţi; fig. a încolţi. 2. tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LĂSTĂRÍ vb. (bot.) ( … Dicționar Român
marcotă — MARCÓTĂ, marcote, s.f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte. Trimis de claudia, 13.09.2007.… … Dicționar Român