luminoasă

luminoasă
LUMINÓS, -OÁSĂ, luminoşi, -oase, adj., s.f. I. adj. 1. Care răspândeşte lumină; strălucitor. 2. În care pătrunde multă lumină; plin de lumină; luminat2. 3. fig. Fericit, senin. 4. fig. Care călăuzeşte, îndrumează; demn de urmat. 5. fig. Clar, limpede; pătrunzător. II. s.f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreaptă şi cu flori albe, care creşte la maginea pădurilor din regiunile de munte şi de deal (Clematis recta).lat. luminosus.
Trimis de ana_zecheru, 24.02.2009. Sursa: DEX '98

LUMINOÁSĂ s. (bot.; Clematis recta) (reg.) năprasnică.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

luminós adj. m., pl. luminóşi; f. sg. luminoásă, pl. luminoáse
Trimis de siveco, 08.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

LUMINOÁSĂ f. pop. Plantă erbacee perenă agăţătoare, cu flori albe, acoperită cu peri moi. /<lat. luminosus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

LUMIN//ÓS luminoasăoásă (luminoasăóşi, luminoasăoáse) 1) Care răspândeşte lumină în jur; care luminează; strălucitor; lucitor; radios. Soare luminoasă. 2) (despre încăperi, spaţii închise) Care dispune de multă lumină; cu multă lumină. 3) (despre stări de spirit sau despre manifestări ale acestora) Care exprimă lumină interioară. Zâmbet luminoasă. 4) (despre judecată, raţiune) Care vădeşte spirit de pătrundere în esenţa lucrurilor; pătrunzător. Minte luminoasăoasă. 5) fig. Care indică calea demnă de urmat. Idei luminoasăoase. /<lat. luminosus
Trimis de siveco, 08.05.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • recta — LUMINOÁSĂ s. v. clocoţel, curpen. Trimis de siveco, 28.01.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • aureolă — AUREÓLĂ, aureole, s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinţelor; nimb, aură. ♦ Zonă pe suprafaţa unui obiect, variat colorată, în care există o tranziţie continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă… …   Dicționar Român

  • halo — HALÓ, halouri, s.n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiţii atmosferice în jurul soarelui sau al lunii şi care se datoreşte reflexiei şi refracţiei luminii în cristalele de gheaţă aflate în atmosferă la mari înălţimi; cearcăn (2) …   Dicționar Român

  • lumină — LUMÍNĂ, lumini, s.f. I. 1. Radiaţie sau complex de radiaţii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente şi care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiaţii. ♢ Lumină albă = lumină mijlocie a… …   Dicționar Român

  • autostop — AUTOSTÓP, autostopuri, s.n. 1. Instalaţie de semnalizare luminoasă aşezată la întretăierea străzilor pentru reglementarea circulaţiei. ♦ Instalaţie de oprire automată a unui vehicul feroviar când linia nu este liberă. 2. Procedeu prin care un… …   Dicționar Român

  • spot — SPOT, spoturi, s.n. 1. (fiz.) Urmă luminoasă lăsată pe o scară gradată sau pe un ecran de o rază de lumină reflectată pe oglinda unui instrument de măsură, care serveşte ca indicator. ♦ Fascicul concentrat de lumină folosit pentru luminarea… …   Dicționar Român

  • trasor — TRASÓR, (1, 2, 3) trasoare, s.n., (4) trasori, s.m. 1. s.n. Unealtă formată dintr un ac de oţel cu mâner de lemn, folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafeţelor de prelucrat; trasator (2). 2. s.n. Unealtă de oţel cu… …   Dicționar Român

  • cinematografie — CINEMATOGRAFÍE, cinematografii, s.f. Tehnica şi arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special şi a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mişcării şi a vieţii;… …   Dicționar Român

  • deschide — DESCHÍDE, deschíd, vb. III. 1. tranz. A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ♢ expr. A( i) deschide (cuiva) porţile = a( i) da (cuiva) acces (la ceva), a i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A… …   Dicționar Român

  • flacără — FLÁCĂRĂ, flăcări, s.f. 1. Masă liberă de gaze care iese dintr un corp solid sau dintr un lichid aprins şi care arde cu dezvoltare de căldură şi de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalţă ca o limbă de foc dintr un corp aprins; pară1,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”