- lucoare
- LUCOÁRE, lucori, s.f. (înv. şi arh.) Lumină; lucire, strălucire. – lat. lucor, -oris.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LUCOÁRE s. v. lucire, lumină, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelucoáre s. f., g.-d. art. lucórii; pl. lucóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLUC//OÁRE lucoareóri f. înv. 1) Radiaţie electromagnetică, emisă de unele corpuri luminescente sau incandescente, care, acţionând asupra retinei ochiului, permite ca lumea înconjurătoare să fie vizibilă; lumină. 2) fig. Sursă care luminează spiritul. /<lat. lucor, lucoareorisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlucoáre (lucóri), s.f. – Strălucire. lat. *lūcōrem (Puşcariu 989; Candrea-Dens., 1010; REW 5144; Battisti, III, 2278), cf. it. lucore, prov. lugor, fr. lueur, cat. llugor. cf. luci. – Der. strălucoare, s.f. (înv., strălucire), cuvînt rar, întrebuinţat numai de Dosoftei.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.