legitimitate

legitimitate
LEGITIMITÁTE, legitimităţi, s.f. (livr.) Însuşire a ceea ce este legitim. – Din fr. légitimité.
Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98

LEGITIMITÁTE s. v. îndreptăţire, justificare, motivare, motivaţie, raţiune, temei.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

legitimitáte s. f., g.-d. art. legitimităţii; pl. legitimităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LEGITIMITÁT//E f. Caracter legitim. A contesta legitimitateea unui drept. [G.-D. legitimităţii] /<fr. légitimité
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

LEGITIMITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este legitim. [cf. fr. légitimité, lat.med. legitimitas].
Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DN

LEGITIMITÁTE s. f. calitate a ceea ce este legitim. (< fr. légitimité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • Ion Caramitru — Infobox actor name = Ion Caramitru caption = birthdate = March 9, 1942 birthplace = BucharestIon Caramitru (born March 9, 1942) is a Romanian stage and film actor, stage director, as well as a political figure. He was Minister of Culture between… …   Wikipedia

  • legittimità — le·git·ti·mi·tà s.f.inv. 1. CO TS dir. l essere conforme al diritto, alla legge, alle norme giuridiche: legittimità di un ordinamento, di un provvedimento, di un atto | l essere conforme a un diritto di origine storica o divina: legittimità di un …   Dizionario italiano

  • drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… …   Dicționar Român

  • ilegitimitate — ILEGITIMITÁTE s.f. (Rar) Lipsă de legitimitate; caracter nelegitim. – Din fr. illégitimité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ILEGITIMITÁTE s. v. nelegitimitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ilegitimitáte s. f., g. d …   Dicționar Român

  • justificare — JUSTIFICÁRE, justificări, s.f. Acţiunea de a (se) justifica şi rezultatul ei; justificaţie, îndreptăţire, motivare. – v. justifica. Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98  JUSTIFICÁRE s. 1. îndreptăţire, justificaţie logică, motivare,… …   Dicționar Român

  • lege — LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”