legitimaţie

legitimaţie
LEGITIMÁŢIE, legitimaţii, s.f. Act, document personal eliberat de o autoritate şi cu care cineva îşi dovedeşte identitatea. – Din fr. légitimation.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LEGITIMÁŢIE s. act, document, hârtie. (Rog, pre-zentaţi legitimaţieiile!)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

legitimáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. legitimáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. legitimáţiei; pl. legitimáţii, art. legitimáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LEGITIMÁŢI//E legitimaţiei f. Act oficial eliberat de o autoritate prin care se atestă identitatea unei persoane (sau se certifică anumite date juridice). [G.-D. legitimaţiei] /<fr. légitimation
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

LEGITIMÁŢIE s.f. Act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane, gradul pe care îl are etc. [gen. -iei, var. legitimaţiune s.f. / cf. fr. légitimation].
Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DN

LEGITIMÁŢIE s. f. act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane. (< fr. légitimation)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • legitimáţie — s. f. (sil. ţi e), art. legitimáţia (sil. ţi a), g. d. art. legitimáţiei; pl. legitimáţii, art. legitimáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • paşaport — PAŞAPÓRT, paşapoarte, s.n. Document oficial care dă cetăţenilor unui stat dreptul de a se deplasa în altă ţară, servindu le acolo ca act de identitate; pas2, paşuş. ♢ expr. (fam.) A da (cuiva) paşaportul = a alunga, a expedia (pe cineva); p. ext …   Dicționar Român

  • Métro de Bucarest — Situation Bucarest, Roumanie …   Wikipédia en Français

  • ЛЕГИТИМАЦИЯ — (ново лат., от лат. legitimus, от lex, legis закон). 1) признание права, документа. 2) узаконение, усыновление ребенка, рожденного вне брака. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910. ЛЕГИТИМАЦИЯ 1) признание …   Словарь иностранных слов русского языка

  • act — ACT, acte, s.n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva. 2. Manifestare a… …   Dicționar Român

  • condicuţă — CONDICÚŢĂ, condicuţe, s.f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) …   Dicționar Român

  • document — DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real… …   Dicționar Român

  • ecuson — ECUSÓN, ecusoane, s.n. 1. Ornament sculptat, pictat etc., de obicei în formă de scut, pe care sunt înfăţişate inscripţii, elemente heraldice etc. 2. Mică bucată de metal, de plastic sau ţesătură ataşată de îmbrăcăminte, având imprimate unele date …   Dicționar Român

  • legitimaţiune — LEGITIMAŢIÚNE s.f. v. legitimaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”