condicuţă

condicuţă: CONDICÚŢĂ, condicuţe, s.f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimaţie a femeilor prostituate profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uţă.

Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98

condicúţă s. f., g.-d. art. condicúţei; pl. condicúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONDICÚŢ//Ă condicuţăe f. înv. (diminutiv de la condică) Carte de muncă a personalului casnic angajat la persoane particulare. /condică + suf. condicuţăuţă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

condică — CÓNDICĂ, condici, s.f. 1. Registru, catastif. ♢ expr. A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ţine minte (pe cineva) pentru a se răzbuna. 2. (înv.) Colecţie de legi, decrete etc.; cod. – cf. ngr. k ó d i k, acuz. k ó d i k a. Trimis de Joseph … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias