condică

CÓNDICĂ, condici, s.f. 1. Registru, catastif. ♢ expr. A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ţine minte (pe cineva) pentru a se răzbuna. 2. (înv.) Colecţie de legi, decrete etc.; cod. – cf. ngr. k ó d i k, acuz. k ó d i k a.

Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98



CÓNDICĂ s. catastif, registru, (rar) carte, (înv. şi reg.) metrică, protocol, (înv.) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism înv.) tefter. (Înscris în condică.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



CÓNDICĂ s. v. cod, dicţionar, lexicon, vocabular.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cóndică s. f., g.-d. art. cóndicii; pl. cóndici

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÓNDI//CĂ condicăci f. 1) Caiet gros de format mare în care sunt înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru. ♢ A trece (sau a pune) pe cineva la condică a ţine minte pe cineva (pentru o răfuială ulterioară). 2) înv. Cod de legi. /<ngr. kóntikas

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cóndică (cóndici), s.f. – 1. Caiet. – 2. Registru. – 3. (înv.) Cod, colecţie de legi. – Mr. condică. ngr. ϰώντιϰας, var de la ϰῶδιξ (Cihac, II, 651). – Der. condicar, s.m. (conţopist; arhivar); condicuţă, s.f. (carnet).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER