paşaport

PAŞAPÓRT, paşapoarte, s.n. Document oficial care dă cetăţenilor unui stat dreptul de a se deplasa în altă ţară, servindu-le acolo ca act de identitate; pas², paşuş. ♢ expr. (fam.) A da (cuiva) paşaportul = a alunga, a expedia (pe cineva); p. ext. a da (pe cineva) afară din serviciu. ♦ Dosar care cuprinde toate actele necesare editării unei cărţi; dosar de carte. [var.: (înv.) paşpórt, paspórt s.n.] – Din it. paseporto, fr. passeport, rus. pasport.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PAŞAPÓRT s. (înv. şi reg.) pas, paşuş, (înv.) răvaş, teşcherea.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



paşapórt s. n., pl. paşapoárte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PAŞAP//ÓRT paşaportoárte n. 1) Document eliberat unei persoane pentru a pleca în străinătate, servindu-i acolo drept legitimaţie. 2) fam. Document care însoţeşte un obiect de tehnică, în care se indică data vânzării, punându-se ştampila magazinului. 3) Dosar care cuprinde actele necesare pentru editarea unei cărţi. /<it. passaporto, fr. passeport, rus. pasport

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PAŞAPÓRT s. n. document (carnet) care serveşte drept legitimaţie cetăţeanului unui stat în străinătate. o (fam.) a da paşaport ul (cuiva) = a se debarasa de cineva. (< it. passaporto, fr. passeport, rus. paşport)

Trimis de raduborza, 15.08.2008. Sursa: MDN