jar — JAR1 s.n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescenţă care ard fără flacără; jeratic, jărăgai (1), jeg (2), jarişte. ♦ p. ext. Arşiţă, dogoare. ♦ fig. Fierbinţeală, febră; suferinţă arzătoare. – Din sl. žarŭ. Trimis de claudia, 05.03.2002. Sursa … Dicționar Român
jeg — JEG, jeguri, s.n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor sau pe îmbrăcăminte; jip1; lip. 2. (reg.) Jar1. 3. (reg.) Senzaţie de arsură pe gât şi pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
jarişte — JÁRIŞTE s.f. 1. (înv.) Jar1; foc; p.ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetaţie lemnoasă. – Jar1 + suf. işte. Trimis de claudia, 05.03.2002. Sursa: DEX 98 JÁRIŞTE s. arsură, pârlitură, (pop.)… … Dicționar Român
jegăl — jégăl s.n. sg. (reg.) arsuri pe gât, piroză, jig, jigărai, jărăgai. Trimis de blaurb, 23.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
jeregai — JEREGÁI s.n. v. jărăgai. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
jig — s. v. arsură, usturime. Trimis de siveco, 21.12.2008. Sursa: Sinonime jig1 (jâg) s.n. (reg.) Materie gălbuie şi ceroasă care se află în lâna oilor; usuc. Trimis de claudia, 21.12.2008. Sursa: DAR jig2, jíguri, s.n. (reg.) 1. Semn făcut cu… … Dicționar Român
ojig — ojíg s.n. (reg.) arsură pe tubul digestiv; jărăgai. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
şperlă — ŞPÉRLĂ s.f. (reg.) Cenuşă încă fierbinte care acoperă cărbunii; spuză ♢ expr. A da pe cineva prin şperlă = a se purta rău cu cineva, a l maltrata; a pune pe cineva într o situaţie penibilă. A o da prin şperlă = a o păţi. – et. nec. Trimis de… … Dicționar Român
