- jăpiţa
- jăpiţá, jăpiţéz, vb. I (reg.) a lovi cu nuiaua pe cineva; a jostări.Trimis de blaurb, 23.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
jăpiţa
Look at other dictionaries:
japiţă — JÁPIŢĂ, japiţe, s.f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, aşezat deasupra proţapului şi formând scobitura în care se prinde jugul. – bg. žabica broscuţă . Trimis de claudia, 03.03.2002. Sursa: DLRM JÁPIŢĂ s. (tehn.) cătuşă, (reg.) proţăpel.… … Dicționar Român
japita — जपित … Indonesian dictionary
pari-japita — परिजपित … Indonesian dictionary
jabă — JÁBĂ interj. v. marş. Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Sinonime jábă s. f. Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic JÁBĂ f. Boală a oilor care provoacă somnolenţa şi învineţeşte carnea. /Orig. nec. Trimis de siveco, 25.10 … Dicționar Român
Selina Hossain — Selina Hossain, (1947) ( bn. সেলিনা হোসেন), a female author of Bengali Literature, living in Bangladesh, is a famous novelist.LifeShe is also an editor. WorksNovels*Jalochchwas (The High Tide, 1972) *Hangor Nodi Grenade (Shark, River, Grenade,… … Wikipedia
ciocâlteu — CIOCÂLTÉU s. (tehn.) cui, (Olt. şi vestul Munt.) teglici. (ciocâlteu la jug.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime CIOCÂLTÉU s. v. măsea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciocîltéu ( éie), s.n. – 1. Cui, ştift, diblu. –… … Dicționar Român
cătuşă — CĂTÚŞĂ, cătuşe, s.f. 1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr un lanţ, cu care se leagă uneori mâinile (şi picioarele) arestaţilor. 2. Plantă erbacee meliferă, cu nori albastre violacee şi cu miros greu (Ballota nigra) … Dicționar Român
joştărire — joştărí, joştărésc, vb. IV (reg.) a lovi cu nuiaua pe cineva, a japiţa, a atinge, a altoi, a arde. Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
proţap — PROŢÁP, proţapuri, s.n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamaţie prezentată domnitorului, pe… … Dicționar Român
proţăpel — PROŢĂPÉL, proţăpele, s.n. (pop.) Diminutiv al lui proţap. – Proţap + suf. el. Trimis de oprocopiuc, 23.04.2004. Sursa: DEX 98 PROŢĂPÉL s. v. cătuşă, japiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime proţăpél s. n … Dicționar Român
