juxtapunere

juxtapunere
JUXTAPÚNERE, juxtapuneri, s.f. Acţiunea de a juxtapune şi rezultatul ei; alăturare, juxtapoziţie. ♢ (gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziţii sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – v. juxtapune.
Trimis de cata, 28.02.2002. Sursa: DEX '98

JUXTAPÚNERE s. (gram.) juxtapoziţie, parataxă.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

JUXTAPÚNERE s. v. alăturare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

juxtapúnere s. f., g.-d. art. juxtapúnerii; pl. juxtapúneri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

JUXTAPÚNER//E juxtapunerei f. lingv. Procedeu de legătură între propoziţii independente sintactic (dar corelate semantic), constând în simpla lor alăturare, fără conjuncţie; parataxă. [G.-D. juxtapunerii] /v. a juxtapune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

JUXTAPÚNERE s.f. Acţiunea de a juxtapune; alăturare; juxtapoziţie. ♦ Alăturare a două propoziţii fără a le lega printr-o conjuncţie; parataxă. [< juxtapune].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

JUXTAPÚNERE s. f. acţiunea de a juxtapune; juxtapoziţie. ♢ alăturare a două cuvinte, propoziţii sau fraze fără a le lega printr-o conjuncţie; parataxă. (< juxtapune)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • juxtapúnere — s. f., g. d. art. juxtapúnerii; pl. juxtapúneri …   Romanian orthography

  • parataxă — PARATÁXĂ, parataxe, s.f. (gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PARATÁXĂ s. v. juxtapunere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  paratáxă s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • juxtapoziţie — JUXTAPOZÍŢIE, juxtapoziţii, s.f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. Trimis de cata, 02.02.2005. Sursa: DEX 98  JUXTAPOZÍŢIE s. v. juxtapunere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  juxtapozíţie s. f. poziţie Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • juxtapune — JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ♢ refl. şi tranz. (gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune). Trimis de cata, 28.02.2002. Sursa: DEX 98  JUXTAPÚNE… …   Dicționar Român

  • alăturare — ALĂTURÁRE, alăturări, s.f. Acţiunea de a (se) alătura şi rezultatul ei. – v. alătura. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALĂTURÁRE s. (livr.) juxtapunere. (alăturare unor elemente.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • concatenaţie — CONCATENÁŢIE, concatenaţii, s.f. 1. (lingv.) Înlănţuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (lit.) Înlănţuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  concatenáţie …   Dicționar Român

  • juxtapus — JUXTAPÚS, Ă, juxtapuşi, se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♢ (gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – v. juxtapune. Trimis de cata, 26.02.2002. Sursa: DEX 98  JUXTAPÚS adj. (gram.) paratactic. (Construcţie juxtapus.) Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”