justificatív — adj. m., pl. justificatívi; f. sg. justificatívã, pl. justificatíve … Romanian orthography
justificator — JUSTIFICATÓR adj. v. justificativ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime justificatór s. m., pl. justificatóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic JUSTIFICATÓR, OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica;… … Dicționar Român
descărcător — DESCĂRCĂTÓR, OÁRE, descărcători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care descarcă, care provoacă descărcarea; (despre acte) care eliberează de răspundere; justificativ. 2. s.n. Dispozitiv pentru descărcarea benzii de cauciuc a unui transport în diferite… … Dicționar Român
factură — FACTÚRĂ2, facturi, s.f. Act justificativ privind vânzările şi cumpărările de mărfuri, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmeşte un astfel de act. – Din fr. facture.… … Dicționar Român
ЗАПИСКА ПОЯСНИТЕЛЬНАЯ — текстовой документ проекта, в котором раскрываются и обосновываются принятые проектные решения, их техническая и экономическая целесообразность (Болгарский язык; Български) обяснителна записка (Чешский язык; Čeština) průvodní zpráva (Немецкий… … Строительный словарь
contramarcă — CONTRAMÁRCĂ, contramărci, s.f. Parte a unui bilet de spectacol care ràmâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv. – Din fr. contremarque. Trimis de IoanSoleriu, 12.06.2004. Sursa:… … Dicționar Român
doveditor — DOVEDITÓR, OÁRE, doveditori, oare, adj. Care dovedeşte, atestă, confirmă; prin care se dovedeşte. – Dovedi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOVEDITÓR adj. v. justificativ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
just — JUST, Ă, juşti, ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acţionează şi judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. –… … Dicționar Român
mărturisitor — MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s.m. (înv.) Persoană care arată, susţine, probează ceva; spec. persoană care depune o mărturie în faţa unei instanţe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Mărturisi + suf. tor. Trimis de… … Dicționar Român
probator — PROBATÓR, OÁRE, probatori, oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire. Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX 98 PROBATÓR adj. v. justificativ. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
