mărturisitor — MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s.m. (înv.) Persoană care arată, susţine, probează ceva; spec. persoană care depune o mărturie în faţa unei instanţe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Mărturisi + suf. tor. Trimis de… … Dicționar Român
probant — PROBÁNT, Ă, probanţi, te, adj. (Rar) Care probează, dovedeşte, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX 98 Probant ≠ improbant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime PROBÁNT adj … Dicționar Român
dovedi — DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. tranz. A arăta cu probe (probă), cu argumente, cu mărturii existenţa sau inexistenţa unui fapt, a unei situaţii etc.; a demonstra, a proba. 2. tranz. şi refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într un anumit … Dicționar Român
justificativ — JUSTIFICATÍV, Ă, justificativi, e, adj. Care serveşte pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98 JUSTIFICATÍV adj. 1. doveditor, justificator, pro bator, (înv.) mărturisitor. (Act justificativ.) 2 … Dicționar Român
scandion — scandión s.n. (înv.) act doveditor eliberat cu ocazia încărcării mărfurilor într o navă. Trimis de blaurb, 24.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
testimoniu — TESTIMÓNIU, testimonii, s.n. (Latinism înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverinţă. – Din lat. testimonium. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TESTIMÓNIU s. v. adeverintă, certificat, dovadă,… … Dicționar Român
