judecãtorésc — adj. m., f. judecãtoreáscã; pl. m. şi f. judecãtoréşti … Romanian orthography
executor — EXECUTÓR, OÁRE, executori, oare, adj. Executant. ♢ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispoziţiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcţionar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de… … Dicționar Român
casaţie — CASÁŢIE s.f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentinţă pronunţată de organele judecătoreşti de grad inferior. – Din fr. cassation. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 casáţie (jur.) s. f. (sil.… … Dicționar Român
grefier — GREFIÉR, grefieri, s.m. Funcţionar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanţei, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea şi comunicarea actelor de procedură [pr.: fi er] – Din fr. greffier. Trimis de gall,… … Dicționar Român
judiciar — JUDICIÁR, Ă, judiciari, e, adj. 1. Care ţine de justiţie, privitor la justiţie; judecătoresc. ♢ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor şi dezbaterilor care au loc înaintea justiţiei. 2. Făcut prin autoritatea justiţiei. [pr.: ci ar]… … Dicționar Român
libela — LIBELÁ, libelez, vb. I. tranz. (livr.) A redacta (corect) un act juridic sau administrativ. – Din fr. libeller. Trimis de LauraGellner, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 libelá vb., ind. prez. 1 sg. libeléz, 3 … Dicționar Român
translator — TRANSLÁTOR, OÁRE, translatori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Traducător oficial ataşat unui for diplomatic, administrativ sau judecătoresc; interpret. 2. s.n. Transformator electric instalat pe liniile de telecomunicaţii (interurbane). [acc. şi: (2) … Dicționar Român
comandament — COMANDAMÉNT, comandamente, s.n. 1. Organ de conducere a unei (mari) unităţi sau a unei instituţii militare. ♢ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este… … Dicționar Român
citaţie — CITÁŢIE, citaţii, s.f. 1. Invitaţie oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfăţişeze la o anumită dată înaintea unei instanţe judecătoreşti sau a unei autorităţi; citare; p. ext. (concr.) hârtie oficială care cuprinde această… … Dicționar Român
deferi — DEFERÍ, defér, vb. IV. tranz. 1. (Determinat prin justiţiei , tribunalului etc.) A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc. 2. (Neobişnuit) A acorda, a conferi (o cinste,… … Dicționar Român
