Dicționar Român. 2013.
judecáre — s. f., g. d. art. judecärii; pl. judecäri … Romanian orthography
evocaţie — EVOCÁŢIE, evocaţii, s.f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanţă. – Din lat. evocatio, fr. évocation. Trimis de ionel bufu, 14.06.2004. Sursa: DEX 98 evocáţie s. f. → vocaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
deferi — DEFERÍ, defér, vb. IV. tranz. 1. (Determinat prin justiţiei , tribunalului etc.) A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc. 2. (Neobişnuit) A acorda, a conferi (o cinste,… … Dicționar Român
abjudecare — ABJUDECÁRE, abjudecări, s.f. Acţiunea de a abjudeca şi rezultatul ei. – v. abjudeca. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 abjudecáre s. f. → judecare Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic ABJUDECÁRE s.f.… … Dicționar Român
absorbţie — ABSÓRBŢIE, absorbţii, s.f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanţă oarecare. ♦ Micşorare sau anulare a intesităţii unei radiaţii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic… … Dicționar Român
adjudecare — ADJUDECÁRE, adjudecări, s.f. Acţiunea de a adjudeca. – v. adjudeca. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ADJUDECÁRE s. (jur.) adjudecaţie. (adjudecare unui bun.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime adjudecáre s. f. →… … Dicționar Român
arbitraj — ARBITRÁJ, arbitraje, s.n. 1. Soluţionare a unui litigiu de către un arbitru. 2. Conducere de către un arbitru (2) a unei competiţii sportive. – Din fr. arbitrage. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 arbitráj s. n. (sil. traj), pl.… … Dicționar Român
chibzuire — CHIBZUÍRE s.f. Acţiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare. – v. chibzui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Chibzuire ≠ nechibzuire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CHIBZUÍRE s. 1. deliberare, gândire,… … Dicționar Român
criteriu — CRITÉRIU, criterii, s.n. 1. Punct de vedere, principiu, normă pe baza cărora se face o clasificare, o definire, o apreciere. 2. Probă sportivă, concurs servind de obicei la selectarea celor mai buni sportivi, dintr o anumită ramură. – Din fr.… … Dicționar Român
cumpănire — CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s.f. Acţiunea de a (se) cumpăni şi rezultatul ei. 1. Echilibru. ♢ expr. (A ţine arma) în cumpănire = (a ţine arma) de mijloc (sprijinindu şi mâna de şold). 2. fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – v.… … Dicționar Român
