- jocuri
- jocurí, jocurésc, vb. IV (înv.) a trata ceva uşor, ca pe o jucărie.Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
jocuri
Look at other dictionaries:
joc — JOC, jocuri, s.n. 1. Acţiunea de a se juca (1) şi rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ♢ Joc de societate = distracţie într un grup de persoane care constă din întrebări şi răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor… … Dicționar Român
olimpiadă — OLIMPIÁDĂ, olimpiade, s.f. 1. (În Grecia antică) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologică convenţională. 2. Competiţie sportivă internaţională cu caracter complex, care are loc o dată … Dicționar Român
pitic — PÍTIC1, pitice, adj. (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo. – Din fr. [jeux] pythiques. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 PITÍC2, Ă, pitici,… … Dicționar Român
bancă — BÁNCĂ1, bănci, s.f. Scaun lung pentru două sau mai multe persoane. ♢ expr. Banca ministerială = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzaţilor = locurile dintr o sală de tribunal ocupate de acuzaţi. Banca apărării =… … Dicționar Român
bară — BÁRĂ, bare, s.f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuinţări. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ♢ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3.… … Dicționar Român
carnaval — CARNAVÁL, carnavaluri, s.n. Perioadă care precedă postul în unele ţări, când au loc petreceri populare însoţite de deghizări, care alegorice, focuri de artificii etc. ♦ Petrecere populară din această perioadă – Din fr. carnaval (< it.). Trimis … Dicționar Român
olimpic — OLÍMPIC, Ă, olimpici, ce, adj., s.m. 1. adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiţii sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică şi reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaţionale complexe; olimpiadă (2). 2.… … Dicționar Român
capitolin — CAPITOLÍN, Ă, capitolini, e, adj. Care aparţine Capitoliului, privitor la Capitoliu. – Din fr. capitolin, lat. capitolinus. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 capitolín adj. m., pl. capitolíni; f … Dicționar Român
careu — CARÉU, careuri, s.n. 1. Mod de aşezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafaţă a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc, şi în cadrul căreia se aplică unele reguli… … Dicționar Român
centru — CÉNTRU, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s.n., (I 5, II 2) centri, s.m. I. 1. s.n. (mat.) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct în raport cu care toate punctele unei figuri… … Dicționar Român
