jintuit

JINTUÍT¹ s.n. Jintuire. ♦ (concr.) Zer gras stors din caş după frământare; jintuială. – v. Jintui.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



JINTUÍT², -Ă, jintuiţi, -te, adj. (Despre caş) Care este frământat şi stors de zer. – v. jintui.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



JINTUÍT s. 1. v. jintuire. 2. (concr.) janţ, jintuială. (jintuit al caşului.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



jintuít s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



JINTUÍT n. Zer obţinut din a doua stoarcere a caşului, din care se prepară urdă. /v. a jintui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



jintuít s.n. (pop.) 1. storsul coşului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva. 5. scursură grasă din caşul dulce frământat.

Trimis de blaurb, 26.06.2006. Sursa: DAR



jintuít, jintuítă, adj. (pop.) 1. (despre caş) stors de zer. 2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia. 3. (fig.) bătut. 4. (fig.) stors de avere.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR